OBICÉI, obiceiuri, s.n. 1. Deprindere individuală, câştigată prin repetarea frecventă a aceleiaşi acţiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obişnuinţă, învăţ.
DEPRINDERE - deprinderi, s.f. 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obisnuinţă, obicei. 3. Usurinţă căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obisnuită într-o îndeletnicire oarecare; exerciţiu.
Sunt convinsa ca stiati deja ce inseamna aceste doua cuvinte, dar totusi am inceput acest post cu definita lor din DEX, pentru a va atrage atentia asupra unui lucru atat de simplu, dar esential pentru ceea ce vom face de acum inainte. Ma refer la caracterul de invatare prin repetare a unei actiuni.
In formarea unei deprinderi - care se cristalizeaza cu timpul intr-un obicei - se cere respectarea unor etape care sa asigure insusirea lor sistematica. Astfel, se incepe cu explicatiile si demonstratia pentru familiarizarea cu specificul si contiutul deprinderii. Urmeaza invatarea analitica, deci se desface intregul in parti (secvente, miscari) care se invata, succesiv, fiecare separat, pentru ca apoi, fiind realizata buna insusire a fiecarei parti, sa se obtina integrarea si viziunea globala a intregului continut . In etapa urmatoare, a patra, se desavarseste integrarea, sintetizarea si se realizeaza si automatizarea caracterizata prin reducerea atentiei, a incordarii, a erorilor. Invatarea se incheie cu etapa a cincea, a perfectionarii – deprinderea se desfasoara corect, exact si fara erori.
Exemplu: Un pianist, pentru a putea interpreta o piesa parcurge cele 5 etape descrise mai sus, pe o perioada relativa de timp. In primul rand va citi partitura, pentru a intelege gama, notele, etc. Apoi va exersa o portiune din piesa cu mana stanga; apoi aceeasi bucata o va exersa si cu mana dreapta. Cand ajunge la interpretarea cursiva a portiunii din piesa cu fiecare mana, va lucra pe integrarea miscarilor ambelor maini pentru bucata respectiva din piesa. Apoi repeta pana ajunge sa cante perfect tehnic, aproape automatic, astfel putandu-se concentra pe interpretarea artistica.
Alte exemple ar fi: modul in care invatam sa mergem pe bicicleta, sa conducem un autovehicul, sa vorbim o limba straina, si lista poate continua la nesfarsit. Dar tot asa am invatat sa mancam dezordonat, sa stam pe canapea la TV seara, sa citim horoscopul din ziare, sa fumam, sa cheltuim prosteste pe tot felul de lucruri de care nu avem nevoie. Este acelasi mecanism, dar invatat prin imitare, o actiune tare draga noua, caci asa am invatat si sa vorbim, sa mergem, sa radem, sa plangem, sa rosim cand ne simtim stanjeniti sau emotionati etc. Cand ajungem sa deprindem cu adevarat toate aceste actiuni, ele devin obiceiuri si astfel, devin din ce in ce mai automatizate.
Vestea buna este ca orice invat are si dezvat. Si toate actiunile pe care le facem pentru a perpetua un obicei bun sau rau pot fi inlocuite. Prin REPROGRAMARE, sau inlocuirea unui obicei cu un altul, prin folosirea unor ANCORE si a altor trucuri pe care le vom invata aici.
DEPRINDERE - deprinderi, s.f. 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obisnuinţă, obicei. 3. Usurinţă căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obisnuită într-o îndeletnicire oarecare; exerciţiu.
Sunt convinsa ca stiati deja ce inseamna aceste doua cuvinte, dar totusi am inceput acest post cu definita lor din DEX, pentru a va atrage atentia asupra unui lucru atat de simplu, dar esential pentru ceea ce vom face de acum inainte. Ma refer la caracterul de invatare prin repetare a unei actiuni.
In formarea unei deprinderi - care se cristalizeaza cu timpul intr-un obicei - se cere respectarea unor etape care sa asigure insusirea lor sistematica. Astfel, se incepe cu explicatiile si demonstratia pentru familiarizarea cu specificul si contiutul deprinderii. Urmeaza invatarea analitica, deci se desface intregul in parti (secvente, miscari) care se invata, succesiv, fiecare separat, pentru ca apoi, fiind realizata buna insusire a fiecarei parti, sa se obtina integrarea si viziunea globala a intregului continut . In etapa urmatoare, a patra, se desavarseste integrarea, sintetizarea si se realizeaza si automatizarea caracterizata prin reducerea atentiei, a incordarii, a erorilor. Invatarea se incheie cu etapa a cincea, a perfectionarii – deprinderea se desfasoara corect, exact si fara erori.
Exemplu: Un pianist, pentru a putea interpreta o piesa parcurge cele 5 etape descrise mai sus, pe o perioada relativa de timp. In primul rand va citi partitura, pentru a intelege gama, notele, etc. Apoi va exersa o portiune din piesa cu mana stanga; apoi aceeasi bucata o va exersa si cu mana dreapta. Cand ajunge la interpretarea cursiva a portiunii din piesa cu fiecare mana, va lucra pe integrarea miscarilor ambelor maini pentru bucata respectiva din piesa. Apoi repeta pana ajunge sa cante perfect tehnic, aproape automatic, astfel putandu-se concentra pe interpretarea artistica.
Alte exemple ar fi: modul in care invatam sa mergem pe bicicleta, sa conducem un autovehicul, sa vorbim o limba straina, si lista poate continua la nesfarsit. Dar tot asa am invatat sa mancam dezordonat, sa stam pe canapea la TV seara, sa citim horoscopul din ziare, sa fumam, sa cheltuim prosteste pe tot felul de lucruri de care nu avem nevoie. Este acelasi mecanism, dar invatat prin imitare, o actiune tare draga noua, caci asa am invatat si sa vorbim, sa mergem, sa radem, sa plangem, sa rosim cand ne simtim stanjeniti sau emotionati etc. Cand ajungem sa deprindem cu adevarat toate aceste actiuni, ele devin obiceiuri si astfel, devin din ce in ce mai automatizate.
Vestea buna este ca orice invat are si dezvat. Si toate actiunile pe care le facem pentru a perpetua un obicei bun sau rau pot fi inlocuite. Prin REPROGRAMARE, sau inlocuirea unui obicei cu un altul, prin folosirea unor ANCORE si a altor trucuri pe care le vom invata aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu