Voința

VOÍNŢĂ, voinţe, s.f. 1. Funcţie psihică caracterizată prin orientarea conştientă a omului spre realizarea unor scopuri şi prin efortul depus pentru atingerea lor. Trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă şi perseverenţă în învingerea piedicilor, greutăţilor, încurcăturilor de orice fel. 2. Ceea ce hotărăşte cineva; hotărâre, decizie, voie. Învoire, consimţământ, permisiune. 3. Intenţie, scop, ţel, ţintă. 4. Dorinţă, poftă, chef. (DEX ONLINE)

De cate ori te-ai apucat de o dieta, ti-ai jurat ca de maine / luni / anul viitor nu mai fumezi, ca de maine / din august te apuci de limba spaniola, etc? Si cat te-a tinut?... Exact: cateva zile. Daca ma gandesc bine vreo 4 zile - maximum. Te-ai intrebat de ce? Oare chiar nu ai nici un pic de vointa? Ba mai mult, ti s-a reprosat asta de fiecare data cand te opreai din activitatea pe care ti-ai propus-o?

Esti constient(a) ca pentru a renunta la fumat, pentru a avea un corp mai suplu si a deveni o persoana mai interesanta trebuie sa-ti schimbi obiceiurile si totusi nu ai autodisciplina necesara pentru a duce la bun sfarsit ceea ce ai inceput. Motivatia care te propulseaza pentru doar 3 - 4 zile ramane fara "combustibil".

Dar daca ti-as spune ca totusi exista o cale pentru a-ti indeplini visele? Ai fi circumspect(a)? Sau ai fi nerabdator(oare) sa citesti despre ce e vorba?

In oricare din cazuri, stai pe aproape, caci am o gramada de unelte utile sa ti le impartasesc.